Microfonul Călător

Les Deux Pins – Un domeniu viticol de familie, unde pasiunea pentru vin se împletește cu tradiția franceză și experiența soților Simona și Jean-François Paly.

REPORTAJ PE BUTOAIE

Reportajul începe la gara din Avignon, unde Simona Paly vine să mă ia cu mașina. Pornim spre Tavel și Lirac, două comune din sudul Franței, apropiate una de cealaltă, dar cu identități viticole distincte.

Simona s-a născut și a crescut în România. A studiat horticultura la Iași, avându-l profesor pe Cotea, apoi și-a continuat pregătirea în Franța, unde a obținut diploma de enolog în 2014. La Toulouse l-a întâlnit pe Jean-François, viitorul ei soț. După studii, au plecat împreună în lume, căutând experiențe profesionale în California, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Franța și România. Simona a lucrat la Sâmburești, iar Jean-François, la Corcova, în Mehedinți.

În 2017, Jean-François a dorit să se întoarcă în locul în care se născuse, la Tavel. Familia lui cultivă vița-de-vie aici de șase generații. Din această moștenire și din experiența acumulată de amândoi s-a născut, în 2021, proiectul lor comun, Les Deux Pins.

TAVEL-UN ROSE CU PERSONALITATE

Pe măsură ce ne apropiem de Tavel, Simona îmi explică de ce solurile au un rol atât de important în caracterul vinurilor. La intrarea în comună întâlnim soluri nisipoase, apoi apar cele argiloase și calcaroase. Mai departe, peisajul se schimbă din nou, iar pietrele mari, rotunjite, devin o prezență dominantă printre rândurile de viță-de-vie.

Cu milioane de ani în urmă, Valea Ronului era acoperită de mare. Transformările geologice au contribuit la diversitatea solurilor de astăzi. Pentru Simona, terroir-ul înseamnă întâlnirea dintre sol, climă și activitatea omului, un ansamblu care dă fiecărei regiuni și fiecărui vin o identitate proprie.

Ajungem și la parcela istorică a familiei, unde se află cei doi pini care au inspirat numele domeniului. Bunicul lui Jean-François, Michel, a ținut ca acești arbori să fie păstrați, deși tatăl său se gândise să-i înlăture. Astăzi, ei fac parte din povestea locului.

De aici, priveliștea se deschide spre Mont Ventoux, Dentelles de Montmirail, Châteauneuf-du-Pape și Valea Ronului. Peisajul îți amintește că vinul nu începe în cramă, ci mult mai devreme, în pământul pe care crește via.

Tavel este o denumire de origine controlată cunoscută pentru vinurile sale rosé. Cele aproximativ 900 de hectare ale apelatiunii produc exclusiv rosé, realizat tradițional prin macerare. Se folosesc nouă soiuri de struguri, iar durata macerării, de la 18 până la 48 de ore, contribuie la culoarea mai intensă și la aromele bogate.

Simona îmi explică faptul că rosé-ul de Tavel nu este doar un vin de vară, de băut la piscină. Este un vin gastronomic, cu structură și personalitate, potrivit pentru a însoți mâncarea. Îmi dau seama că, pentru ea, fiecare detaliu contează: soiurile, solul, timpul de macerare și felul în care vinul va ajunge, în cele din urmă, pe masa cuiva.

DE LA TAVEL LA LIRAC, PRINTRE PIETRE ȘI VII

Ne îndreptăm apoi spre Lirac, o comună aflată în apropiere. Pe platoul Vallongue, pietrele mari și rotunjite, numite galets roulés, acoperă suprafețe întinse. Ziua înmagazinează căldura soarelui, iar seara o eliberează, ajutând la maturarea strugurilor.

— M-ați adus într-o vie sau într-un loc unde-s numai pietre? o întreb pe Simona.

— Ambele, ambele sunt posibile! îmi răspunde ea râzând.

Gluma vine firesc, în fața unui peisaj care pare, la prima vedere, greu de asociat cu vița-de-vie. Și totuși, via crește aici, printre pietre, iar acestea contribuie la caracterul vinurilor.

Deși Tavel și Lirac sunt foarte apropiate și împart unele caracteristici ale terroir-ului, vinurile lor sunt diferite. Tavel produce numai rosé, în timp ce în Lirac se fac vinuri albe, roșii și rosé. Și stilul rosé-ului este diferit, mai deschis la culoare, obținut prin presare directă.

Simona îmi povestește și despre grota La Sainte-Baume de Lirac, un loc legat de o veche tradiție religioasă. Potrivit legendei locale, un cioban care s-a adăpostit de furtună într-o deschidere din calcar a descoperit, în urma unui fulger, o grotă în care se afla o mică statuetă a Fecioarei Maria. Locul a devenit apoi un spațiu de pelerinaj.

Pe drum, viile încep să-și schimbe culoarea. Se apropie toamna, iar culesul strugurilor se face atât manual, cât și mecanic. Pentru echipele de culegători, spune Simona, recrutarea nu este întotdeauna ușoară. Vin oameni din zonă, dar și din Spania și România.

LES DEUX PINS (doi pini)- O MOȚTENIRE DE FAMILIE ȘI UN PROIECT NOIU

În prima seară, ajungem și la domeniul familial Les Deux Pins. Simona mă conduce prin curte și îmi arată crama. Proprietatea este legată de bunicul lui Jean-François, Michel, cel care a construit clădirile domeniului. Piatra calcaroasă din Tavel, folosită de multă vreme în construcțiile din regiune, se regăsește și aici.

În spațiul de maturare a vinurilor sunt butoaie mari, de 400 și 500 de litri, numite demi-muids, dar și amfore din ceramică. Simona îmi explică faptul că vinul evoluează diferit în aceste recipiente. Amforele, realizate din argilă arsă la temperaturi ridicate, permit schimburi foarte reduse cu oxigenul din exterior și ajută la păstrarea fructuozității, a prospețimii și a structurii vinului.

Domeniul are o istorie de familie de șase generații, însă proiectul viticol Les Deux Pins este unul tânăr. Până la venirea Simonei și a lui Jean-François, părinții lui cultivau vița-de-vie, dar duceau strugurii la crama cooperativă. Cei doi enologi au hotărât să valorifice ei înșiși strugurii și să ducă mai departe tradiția familiei.

A doua zi mă întorc la cramă. De data aceasta, Jean-François este ocupat cu lucrările din timpul fermentației. Simona îmi explică faptul că vinurile roșii sunt încă în etapa fermentațiilor alcoolice, în timp ce cele albe au încheiat deja acest proces.

Îl urmăresc pe Jean-François lucrând cu pipeta și cu câteva recipiente cu apă. Nu mă pot abține să glumesc: oare nu cumva toarnă apă în vin, cum se mai întâmpla pe la țară, ca să-l lungească?

Simona râde și îmi explică faptul că soțul ei ia probe pentru laborator, pentru a verifica parametrii vinului. Apa este folosită doar pentru spălarea pipetei. Misterul este lămurit: nimeni nu pune apă în vin.

Jean-François îmi vorbește despre dimensiunea domeniului: cinci hectare de viță-de-vie și aproximativ 15.000 de sticle produse anual. Au două vinuri albe, unul din soiul Rolle, cunoscut și sub numele de Vermentino, potrivit pentru aperitiv, și un Lirac Blanc, mai complex.

Îi spun că am gustat vinul alb la cină, dar că rosé-ul mi-a rămas în minte prin consistență și aromă. Simona îmi explică faptul că identitatea fiecărui vin vine din terroir, din soiurile cultivate și din felul în care fiecare producător alege să vinifice. Chiar dacă podgoriile se află în aceeași comună, vinurile nu sunt identice. Fiecare are personalitatea lui.

UN FRANCEZ CARE VORBEȘTE ROMÂNA

Jean-François nu este român, dar vorbește românește. A lucrat în România în 2015, la Corcova, în apropiere de Motru, în județul Mehedinți, și a rămas cu prieteni și amintiri frumoase de acolo. Îmi spune că are mulți prieteni români în Franța și că se bucură când mama Simonei vine să-i ajute în timpul campaniei de recoltare.

Când îl întreb dacă îi plac sarmalele românești, răspunde fără ezitare că sunt foarte bune, mai ales cu mămăligă. Râdem, iar conversația despre vin se împletește firesc cu cea despre mâncare și despre oamenii care ne rămân aproape, chiar și atunci când trăim departe de țara în care ne-am născut.

Simona poartă numele de fată Andrieș. Drumul ei spre enologie a început într-un moment dificil, după moartea tatălui său. A făcut o pauză de un an pentru a fi alături de familie și de mama sa. Fratele ei, Marian Andrieș, devenit enolog la Domeniile Tohani, în Dealu Mare, a încurajat-o să urmeze horticultura.

La început, Simona se gândise la limbi străine, geografie și turism. În cele din urmă, a găsit în enologie o meserie care le reunește pe toate: natura, știința, călătoriile și gastronomia. Studiile de la Iași, sprijinul profesorului Cotea și experiențele internaționale au pregătit-o pentru continuarea formării în Franța.

După diploma de enolog obținută la Toulouse, Simona și Jean-François au ales să lucreze în regiuni viticole diferite, nu la întâmplare, ci pentru a învăța. În California au vrut să cunoască tendințele de vinificație și modul în care se consumă vinul. În Africa de Sud au descoperit o tradiție viticolă puternică, iar în Noua Zeelandă, stiluri diferite, într-o industrie mai modernă.

Pentru Simona, Franța a devenit o referință profesională. Tradiția vinului, soiurile franțuzești și metodele de vinificație cunoscute în întreaga lume au avut un rol important în formarea ei. Dar fiecare regiune are particularitățile sale, iar cultura gastronomică și modul de viață influențează și felul în care vinul este produs și consumat.

O întreb dacă există riscul ca enologii să devină alcoolici. Simona îmi răspunde că riscul există pentru oricine și că important este să păstrezi măsura. Degustarea nu înseamnă neapărat să înghiți vinul. Este o metodă prin care înveți să-i recunoști caracteristicile, să-ți dezvolți gustul și mirosul. Simțurile se educă în timp, iar mirosul este strâns legat de memorie. Un gust sau o aromă ne pot întoarce, uneori, în copilărie.

INTRE DOUĂ ȚĂRI ȘI DOUĂ SENSURI ALE CUVANTULUI ACASA

Proiectul Les Deux Pins a început într-o perioadă dificilă. În 2021, după pandemia de COVID-19, piața vinului a intrat într-un declin accelerat, iar consumul s-a schimbat. Cei doi au pornit la drum fără să beneficieze de posibilitățile de finanțare pe care le cunosc din România. Au rămas însă încrezători în ceea ce pot face și au găsit un partener în Statele Unite, care le comercializează vinurile sub marca Etienne Wines.

Simona ține să precizeze că nu îl consideră doar un client, ci un partener care a crezut în ei, în vinurile lor și în potențialul apelatiunii Lirac. Obiectivul lor este să facă mai cunoscute vinurile regiunii și să le pună în valoare identitatea.

În discuția cu Jean-François și Simona, ajungem și la România, la dorul de familie și la felul în care ne schimbăm sensul cuvântului „acasă” după ce plecăm din țara în care ne-am născut.

Simona spune că familia este acolo unde o întemeiești. Astăzi, familia ei este în Franța, alături de soț și de cei doi copii, dar rădăcinile din România nu dispar. Dorul se simte mai ales de sărbători, la Crăciun, la Paște sau la aniversări, în momentele pe care nu le poate împărți cu cei rămași acasă.

Mama Simonei vine la ei cel puțin două luni pe an, în special în timpul campaniei de recoltare, când ajutorul ei este foarte important. Dar prezența ei înseamnă mai mult decât sprijin practic: este legătura dintre copii și România. Cu bunica, cei mici vorbesc românește.

La final, o întreb ce gânduri are pentru românii de acasă și pentru țara în care s-a format o parte din drumul ei profesional. Simona speră ca vinurile românești să fie mai cunoscute și ca producătorii să comunice mai bine identitatea terroir-urilor. Crede că România are potențial și își dorește să existe și acasă o diplomă de enolog care să pună în valoare specialiștii și cultura vinului românesc.

În lumea vinului, spune ea, nu este suficient să produci un vin bun. Trebuie să știi cui te adresezi și cum îi comunici povestea. Schimbările climatice, modificarea obiceiurilor de consum și dificultățile economice fac ca experiența și identitatea să conteze tot mai mult.

La Les Deux Pins, Simona și Jean-François încearcă să ducă mai departe o moștenire de familie, dar și să construiască ceva al lor. Între România și sudul Franței, între rădăcini și drumuri profesionale, povestea lor se spune prin vie, prin vin și prin oamenii care le rămân aproape, oriunde s-ar afla.

AUDIO REPORTAJ PE BUTOAIE

Ascultați acest reportaj realizat cu Simona si Jean -François Paly din Tavel, un reportaj pe care Oana Mihaela Popescu și de data aceasta l-a editat și montat cu profesionalism și cu multă pasiune. Se simte cai-a plăcut la Tavel, chiar dacă doar imaginar a fost acolo.

INTERVIU

Alla Stâncaru-Luncă: Simona, aș vrea să începem cu povestea ta. Cum ai ajuns incă din România în lumea vinului și, mai ales, cum ai ajuns în sudul Franței, la Tavel și Lirac?

Simona Paly: M-am format în România, la Iași, unde am studiat horticultura, iar apoi am continuat specializarea în oenologie la Toulouse, în 2014. Acolo l-am cunoscut pe Jean-François. Am lucrat împreună în mai multe regiuni viticole, în California, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Franța și România. Eu am lucrat la Sâmburești, iar Jean-François la Corcova, în Mehedinți.

Alla Stâncaru-Luncă: Așadar, România a fost și pentru tine, și pentru Jean-François, o parte importantă a acestui drum profesional. Cum ați ajuns să construiți împreună proiectul Les Deux Pins?

Simona Paly: Jean-François s-a întors la Tavel în 2017. Familia lui cultivă vița-de-vie aici de șase generații. În 2021, am hotărât să începem propriul nostru proiect, să producem vinurile noastre și să valorificăm experiența pe care am acumulat-o împreună.

Alla Stâncaru-Luncă: Când lucrezi cu producătorii de vin, le spui, de exemplu, că mai trebuie să-l țină două zile sau că l-au ținut prea mult?

Simona Paly: Da. De exemplu, când vinul este pe boștină, vedem cât timp îl ținem și ce operații trebuie făcute. Când îl presăm, dacă separăm vinul ravac de cel obținut prin presare, ce alegem pentru perioada de elevaj a vinului alb: baric, amforă, cisterne din beton sau din inox. Decidem dacă facem batonaje, când sulfităm vinul sau dacă este nevoie să-l sulfităm, dacă analizele sunt bune, dacă trebuie corectată aciditatea, dacă zaharurile au fermentat cum trebuie. Sunt foarte mulți parametri care țin de anii de studiu și de experiență. Sunt multe lucruri de luat în considerare la fabricarea vinului.

Alla Stâncaru-Luncă: Aseară am băut din două sticle: un vin alb și rosé-ul vostru. Nu m-a durut deloc capul, dar nici nu am exagerat. Am amestecat două feluri de vin la cină. Alteori, când mi se întâmplă să amestec vinurile la o sărbătoare, a doua zi mă doare capul. De ce?

Simona Paly: Durerea de cap poate fi legată de adaosul de sulfiți din vin. Depinde de cantitate. Cu cât cantitatea este mai mare, cu atât pot apărea efecte precum durerile de cap. Noi nu intervenim foarte mult asupra vinurilor noastre. Trebuie să știm că, pe măsură ce facem mai multe intervenții, riscăm să diminuăm puritatea și expresia strugurilor și a terroir-ului. Noi nu punem foarte mulți sulfiți în vinurile noastre.

Alla Stâncaru-Luncă: Am auzit că se fac vinuri din pastile. Ce este cu aceste pastile?

Simona Paly: Nu știu și nici nu vreau să știu.

Alla Stâncaru-Luncă: Dar de ce la unele vinuri cumpărate din magazin rămâne, pe fundul paharului, ceva care seamănă cu un depozit? Este adevărat că ar fi ca și cum ai dizolva o pastilă în apă?

Simona Paly: Sunt depuneri de tartrați, un produs natural care provine din vin. În vin întâlnim mai mulți acizi, printre care acidul tartric. Dacă acesta este în exces și vinul nu are suficiente manoproteine sau alți compuși care să împiedice precipitarea tartraților, aceștia se pot depune în sticlă, în anumite condiții de temperatură. Cu cât sticla este păstrată mai mult timp la învechit, cu atât depozitul poate fi mai important. Depinde de aciditatea vinului și de parametrii săi analitici. Nu este însă un defect al vinului. Vinul poate fi decantat sau limpezit.

Alla Stâncaru-Luncă: Ai spus mai devreme că, după pandemie, a scăzut consumul de vin. Am citit că, în ultima perioadă, mai ales tinerii din Europa și din Anglia, se culcă mai devreme și nu mai merg atât de mult în baruri sau cluburi de noapte. Este adevărat că și în Franța oamenii au început să consume mai puțin alcool, bere și vin?

Simona Paly: Da, sigur. Obiceiurile de consum s-au schimbat foarte mult. În Franța se vorbește tot mai mult despre un consum sănătos, despre mai puțin alcool și despre produse bio. Avem și Legea Évin, care limitează felul și locurile în care putem face publicitate vinului. Suntem destul de strict încadrați din acest punct de vedere.

Noile generații sunt foarte atente la ceea ce consumă, la ceea ce poate fi toxic. Din păcate, vinul ajunge uneori să fie pus în aceeași categorie cu produsele considerate nesănătoase. Nu voi spune că este bine să bem vin, ci că este important să consumăm cu măsură. Vinul a făcut parte din viața oamenilor de-a lungul istoriei, fiind prezent la diferite evenimente, la nașteri, nunți și botezuri.

Alla Stâncaru-Luncă: Romanii făceau vin în amfore, nu?

Simona Paly: Sigur. Cred că vinul este un produs care trebuie consumat în cantitățile potrivite, fără exagerări. Însă, cu obiceiurile de consum de astăzi, pierdem teren pe piață.

Alla Stâncaru-Luncă: Vinul este un aliment sau o băutură? Știam că berea este considerată aliment.

Simona Paly: Sigur că este o băutură, dar putem vorbi și despre anumite proprietăți nutriționale care nu trebuie uitate. Vinurile roșii sunt bogate în antioxidanți. Totuși, așa cum spuneam, nu trebuie să exagerăm. Nu spun că vinul trebuie consumat zilnic, ci că poate fi asociat, cu măsură, unor mese sau evenimente și unui stil de viață sănătos.

Alla Stâncaru-Luncă: Există tendința de a produce vinuri cu mai puține grade de alcool?

Simona Paly: Noi încercăm să facem vinuri echilibrate. Suntem în sudul Franței, într-o regiune foarte călduroasă. Principalul nostru soi este Grenache Noir, care are tendința de a acumula mult zahăr și foarte repede. Climatul ne permite mai greu să facem vinuri cu o concentrație alcoolică de 10–12 grade.

Alla Stâncaru-Luncă: Asta depinde de cât soare și câtă căldură au strugurii și de cantitatea de zahăr pe care o acumulează.

Simona Paly: Da, sigur, toate acestea contează. Eu respect ceea ce se produce și ceea ce se consumă astăzi. Noi vrem să punem în valoare soiurile și terroir-urile noastre, așa cum v-am mai spus. Avem în proiect să facem, poate, și cocktailuri.

Alla Stâncaru-Luncă: Adică?

Simona Paly: Cocktailuri pe bază de vin. Căutăm o rețetă pentru un produs proaspăt, accesibil consumatorilor care nu caută neapărat un vin complex, greu de înțeles, ci o băutură care poate fi consumată la diferite evenimente și care să aibă mai puțin alcool.

Avem și tot mai multe cereri de must de struguri, pentru persoanele care nu consumă deloc alcool. Avem prieteni care ne întreabă dacă pot veni în timpul culesului strugurilor albi sau rosé ca să ia puțin must. Cred că este important să asculți piața, să vezi ce îți cere și să te adaptezi. Nu poți rămâne doar la ceea ce știi deja sau la o mentalitate închisă. Astăzi contează să fii deschis și să respecți consumatorul.

Alla Stâncaru-Luncă: Tendințele, dorințele… Mustul este foarte gustos. Eu n-am băut toamna aceasta, dar, dacă bei chiar și un pahar, te poate durea burta, nu?

Simona Paly: Da, pentru că este dulce.

Alla Stâncaru-Luncă: Dar te poate durea burta și din alte motive?

Simona Paly: Sigur. Mustul conține drojdii și este bogat în microorganisme, inclusiv drojdii și bacterii.

Alla Stâncaru-Luncă: Dar poate fi conservat? Unii oameni îl fierb și îl pun în borcane.

Simona Paly: Se poate fierbe și filtra.

Alla Stâncaru-Luncă: Pentru că, dacă îl ții în frigider și deschizi sticla, se poate întâmpla să explodeze.

Simona Paly: Da, trebuie să treacă printr-un proces de conservare.

Alla Stâncaru-Luncă: Există vin fără alcool. Am văzut chiar și șampanie fără alcool. Ce este această băutură?

Simona Paly: În mod normal, nu ar trebui să spunem „vin fără alcool”, pentru că există reguli privind folosirea denumirii de vin în funcție de concentrația alcoolică. În general, vorbim despre vinuri cu un anumit grad alcoolic, de aproximativ 7–8 grade sau mai mult. Totuși, s-a dezvoltat tendința de a produce băuturi fără alcool sau cu alcool eliminat, așa cum s-a întâmplat și în cazul berii. Sunt produse noi, adaptate unui anumit public.

Alla Stâncaru-Luncă: Mie îmi place vinul roșu, mai ales alături de anumite mâncăruri. Rosé-ul mi se pare mai ușor, la fel și vinul alb. În România există obiceiul de a bea șpriț. Se întâlnește și în Franța? Este mai bine să bei câteva înghițituri de vin și apoi un pahar cu apă sau să diluezi vinul?

Simona Paly: Nu aș recomanda să diluăm vinul. Există, într-adevăr, tendința de a pune câteva cuburi de gheață în vinul rosé, mai ales dacă nu este suficient de rece.

Alla Stâncaru-Luncă: Dar șprițul românesc există și în Franța?

Simona Paly: Eu nu l-am întâlnit aici.

Alla Stâncaru-Luncă: La noi se bea destul de des. Și, dacă tot vorbim despre gheață, în vinul roșu nu se pun cuburi de gheață.

Simona Paly: Noi consumăm vinul mai rece. Un vin roșu pe care îl servim la aproximativ 18 grade poate fi pus în frigider cu o oră înainte, mai ales că la noi este foarte cald în timpul zilei.

Alla Stâncaru-Luncă: Da, dar cuburi de gheață pui în vinul alb sau rosé. În cel roșu nu prea merge.

Simona Paly: Nu, nu punem.

Alla Stâncaru-Luncă: O întrebare dureroasă, în ghilimele, pentru doamne: care vin îngrașă cel mai mult?

Simona Paly: Cred că vinul alb și cel rosé, dar depinde mai ales de concentrația alcoolică. Cu cât vinul are mai mult alcool, cu atât poate avea mai multe calorii.

Alla Stâncaru-Luncă: Deci nu contează atât de mult dacă este alb, rosé sau roșu, ci mai ales gradul alcoolic. Eu credeam că vinul roșu îngrașă mai mult.

Simona Paly: Vinul roșu are mulți antioxidanți și nu aș vrea să spun că îngrașă mai mult. În schimb, are mai mulți antioxidanți decât vinul alb.

Alla Stâncaru-Luncă: Vorbeai despre taninuri. La mine în sat, când se făcea vinul, strugurii erau zdrobiți și puși la fermentat cu tot cu ciorchine. Așa se făcea vinul la părinții mei. Eu sunt din nordul Moldovei, iar soțul meu este din sud, unde soarele este mai puternic și strugurii au mai mult zahăr. La ei, strugurii se zdrobeau și se puneau la fermentat fără ciorchini. Înțelesesem că taninul se găsește mai ales în ciorchine. Este adevărat?

Simona Paly: Taninurile se găsesc în pielița boabelor de strugure.

Alla Stâncaru-Luncă: Deci ciorchinele nu are nicio legătură?

Simona Paly: Și ciorchinele poate elibera anumite taninuri, dar cele mai multe se găsesc în pielița boabelor. Cantitatea depinde foarte mult de soi. Există soiuri cu mai multe taninuri și soiuri cu mai puține taninuri și antociani.

Alla Stâncaru-Luncă: Cât de importante sunt taninurile pentru organism?

Simona Paly: Nu știu dacă există studii suficient de precise pentru a răspunde la această întrebare. Medicii spun, în general, că alcoolul nu este foarte benefic, așa că ar trebui să găsim un medic dispus să studieze efectele în funcție de cantitatea consumată. Nu cunosc studii care să-mi permită să vă dau un răspuns exact, dar mi-ar plăcea să găsesc un medic interesat să facă asemenea cercetări.

Alla Stâncaru-Luncă: Simona Paly, mi-ai spus că ești într-un grup cu 150 de medici români din zonă. Sunt acești medici clienții voștri, consumă vinul vostru sau susțin și ei mesajul că alcoolul dăunează grav sănătății?

Simona Paly: Nu avem relații atât de directe cu toți. Avem însă prieteni și cunoștințe care vorbesc între ei și își recomandă să vină să descopere vinurile noastre, să deguste sau să participe la un eveniment. Într-adevăr, comunitatea românească începe să ne cunoască tot mai bine și să revină la noi.

Alla Stâncaru-Luncă: Parafrazând expresia „Fă ce zice popa, dar nu face ce face popa”, am putea spune același lucru și despre medici. Ne recomandă să nu consumăm alcool, dar și ei mai beau câte un pahar la sărbători.

Simona Paly: Da, sigur. Cred că depinde foarte mult de fiecare persoană. Așa cum am spus, vinul consumat cu moderație poate însoți o masă în familie sau o întâlnire între prieteni, de care să-ți amintești toată viața. Iar când deschizi o sticlă de vin dintr-un anumit an sau dintr-o anumită regiune, momentul devine mai deosebit.

Alla Stâncaru-Luncă: Dar degustările nu îți influențează silueta? Ești foarte fină, nu ai niciun gram în plus. Un vis pentru o doamnă!

Simona Paly: De aceea insist asupra diferenței dintre degustare și consum. Nu trebuie să bem mult. Totul trebuie să fie echilibrat. Dacă mâncăm prea gras sau prea dulce, nici zahărul și nici grăsimile nu sunt bune în exces pentru organism. La fel este și cu alcoolul.

Alla Stâncaru-Luncă: Cum ai explica expresia „să stăm la un pahar de vorbă”?

Simona Paly: Este un moment de convivialitate și destindere, în care fiecare spune câte ceva. Un moment amical.

Alla Stâncaru-Luncă: Cum ne influențează câteva grade de alcool creierul și felul în care comunicăm? Există un proverb care spune, dacă îl traduc aproximativ, că ceea ce are omul treaz în minte are pe limbă cel care a băut puțin.

Simona Paly: Cred că se poate crea un moment de plăcere, în care mintea se destinde și te deconectezi de la o zi încărcată de muncă și de griji. După o zi în care ai alergat în toate părțile, ai nevoie și de o pauză. Fie că stai la o cafea, fie că bei un pahar de vin, sunt momente care ne ajută să ne desprindem puțin de agitația zilei.

Alla Stâncaru-Luncă: Simona Paly pare o fire timidă, dar își cunoaște extraordinar de bine meseria și vorbește cu multă pasiune. Ești pasionată de ceea ce faci, așa-i?

Simona Paly: Da, sigur. Fără pasiune nu văd cum am putea continua. Este o muncă permanentă, în care trebuie să ne întrebăm mereu cum putem face mai bine și mai mult. Sunt ore foarte îndelungate de lucru și nu ne numărăm orele de muncă…

IN LOC DE FINAL….

În momentul când public acest material, în familia Paly este sărbătoare- ziua de națtere a baiețeluui. La mulți ani pentru sărbătorit. Să crească sănătoși ambii copii și părinții lor să se bucure de ei- 2 copii care cresc în două limbi și în două culturi. Părinții lor le citesc seara povești în română și în franceză. Respectul nostri!

Acest material este realizat în cadrul proiectului „Microfonul Călător – Vocile comunităților românești din diaspora”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni nu poartă responsabilitatea pentru conținutul acestui material.

Alla Stâncaru-Luncă: autor, text și audio
Oana Mihaela Popescu: editare și montaj audio

Fotografii: Alla Stâncaru Luncă și din arhuiva fam. Paly