Microfonul Călător

In memoriam Pompilius Onofrei

de Alla Stâncaru-Luncă

Sfârșit de martie. Oamenii care au purtat mărțișorul toată luna sau doar la început îl vor agăța într-un pom — să fie mai roditor. Poate nu vor merge toți… doar unii. Dar sigur Pompilius nu va agăța în acest an mărțișorul într-un pom… nici n-a apucat să-l poarte, așa cum făcea în fiecare an. Mărțișorul care nu a mai fost pentru el în acest an. Așa cum nici Crăciunul trecut nu a fost, așa cum nici Anul Nou nu a mai fost…

Pompilius Onofrei primea mărțișoare, așa cum e tradiția în Bucovina, de unde venea el. Pompilius purta mărțișor.

După jumătatea lui noiembrie trecut, obosit de lupta cu boala sau cu bolile, dar fără să se vaite, și-a luat microfonul și a plecat să caute actori printre îngeri. Actori mari, personalități din lumea teatrului, sau „Actori mici, de România” — rubrica pe care și-o intitulase așa…

Stau în fața acestei foi și nu pot scrie aproape nimic. Mă simt goală pe dinăuntru… încerc să spun ceva, să înregistrez câteva fraze — doar a fost o viață om de radio — și vocea mi se strânge. Simt că mă sufoc, nodul mi se ridică-n gât… mă pufnește plânsul a câta oară… și nu exagerez când spun asta.

Încerc să-mi închipui că trebuie să-i dau lui Pompilius un material pentru o emisiune a lui… poate „Radioul de sâmbătă seara”, la care am colaborat ani de zile, și că vreau să-l fac cât mai frumos. Încerc, dar nu-mi iese… pentru că trebuie să scriu numele lui și să-l scriu la trecut. Mă ciupesc, crezând că visez urât… caut mesajele în telefon, pe mail, citesc șicanelele dintre noi doi… îl văd zâmbind șăgalnic în poză… mă luminez la față și zâmbesc și eu… visez frumos de data aceasta, îl aud râzând… apoi, brusc, mă trezesc din visare…

Am sub poză acest subtitlu — In memoriam… și vreau să mă cert cu cineva, cu mine, pentru că scriu niște minciuni. Cum să scriu eu despre Pompilius „In memoriam”? Nu se poate așa ceva… e o nedreptate, este un neadevăr… cine a inventat așa ceva? Cine spune că Pompilius Onofrei nu mai este și că nu-și va agăța mâine mărțișorul într-un pom…

Câteva zile la rând am tot căutat emisiuni, reportaje făcute de el. Găsesc unul despre un festival — „Cine te-a iubit”… ce titlu sugestiv pentru momentul în care scriu aceste rânduri. Poate ar fi bine să te întreb, Pompilius — cine nu te-a iubit?… Cu siguranță ai avut și astfel de oameni în viața ta, dar, cu siguranță, nu foarte mulți…

Dar ce spun eu că Pompilius nu va agăța mărțișorul într-un pom…de unde pot ști dacă nu a primit unul și în acest an….